BIBLIOTECA PUBLICĂ COTNARI

Biblioteca recomandă

10 Mai 2012 Scrie un comentariu

by Mărioara Vornicu in Fără categorie

o cafea şi un poem de

Mircea Cărtărescu

POEMA CHIUVETEI

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
– stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
… cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată…
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis.

Poveste de trezit guguştiucii

08 Mai 2012 Scrie un comentariu

by Mărioara Vornicu in Fără categorie

Era odată un brutar și un lăptar. Lăptarul îi aducea brutarului lapte și brânză, iar acesta din urmă îi dădea lăptarului, la schimb,  pâine.

Într-o zi, brutarul se trezește dat în judecată de lăptar. Motivul: pâinea pe care i-o dădea brutarul era mai mică decât trebuia. Judecătorul îl întreabă pe brutar: “Așa e?”

Acesta răspunde: “- Da, așa e! Dar nu din vina mea. Vedeți cum am procedat: în fiecare dimineață, când îmi aducea lăptarul brânza de 1 kg, cum era învoiala, eu o luam, o puneam în balanță pe un taler, iar pe celălalt taler puneam pâinea mea, care trebuia să corespundă ca greutate cu brânza lăptarului….Deci, domnilor, într-o parte brânza de 1 kg, în cealaltă, pâinea de 1 kg…”

Tot aşa şi noi…